Română 

"Cel ce primeşte cuvintele Cuvântului lui Dumnezeu, primeşte pe Dumnezeu, primeşte pe Dumnezeu-Cuvântul."

May
10
2010

Înălţarea Domnului

„Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor, cu făgăduinţa Sfântului Duh; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii." (Tropar)

La 40 de zile după învierea Sa din morţi, Mântuitorul nostru S-a înălţat la cer.

Prin pogorârea, întruparea, propovăduirea, minunile, crucea, moartea şi învierea Sa, Hristos a realizat trezirea, luminarea, vindecarea şi mântuirea neamului omenesc din robia şi moartea păcatului şi a iadului.

Prin înălţarea Sa la cer, a desăvârşit lucrarea Sa, ridicând firea omenească de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. De acum va depinde totul de credinţa, iubirea şi ascultarea omului faţă de Făcătorul său. Care sunt motivele Înălţării Domnului?

  1. Întâiul motiv al Înălţării Mântuitorului Hristos la cer este acela de a trimite pe Duhul Sfânt-Mângâietorul (In. 14, 26). Acesta pogorându-Se peste Sfinţii Apostoli, va întemeia Biserica lui Hristos şi va desăvârşi lucrarea Lui de mântuire şi de sfinţire a lumii, până la sfârşitul veacurilor.
  2. Al doilea motiv a fost „ca să plinească rânduiala cea pentru noi" (Condacul Praznicului). Toate prezise şi mai înainte-rânduite, toate s-au întâmplat întocmai. Mântuitorul a venit ca trimis al Tatălui, a suferit moartea pe cruce, a înviat, iar apoi S-a înălţat la cer. Rânduiala este răscumpărarea lumii pe care „atât de mult a iubit-o Dumnezeu, încât pe Unul-Născut Fiul Său L-a dat, ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (In. 3, 16)
  3. Al treilea motiv al Înălţării a fost pentru a înălţa pe toţi cei ce cred la cer. „Eu când Mă voi înălţa, îi voi trage pe toţi la Mine." (In. 13, 32)
  4. Al patrulea motiv a fost pentru a ne pregăti loc de odihnă veşnică: „în casa Tatălui Meu multe lăcaşuri sunt... Mă duc să vă pregătesc loc." (In. 14, 2)
  5. Al cincilea motiv a fost acela de a înălţa trupul Său, îndumnezeit, luat din Sfânta Fecioară Maria, şi prin el (prin trup), întreaga fire omenească. Mântuitorul Iisus Hristos este credinţa noastră, nădejdea noastră, lumina şi bucuria noastră, viaţa şi învierea, fericirea noastră vremelnică şi veşnică, Mirele ceresc al sufletelor noastre. El S-a înălţat la cer, pentru ca mintea, inima şi dorinţa noastră să fie spre cer, acolo unde este El, Care ne aşteaptă şi ne-a pregătit loc pentru odihnă şi desfătare veşnică. El nu S-a înălţat la cer pentru a Se despărţi de noi, ci pentru a rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor şi a lucra mântuirea noastră prin Duhul Sfânt. Când El S-a înălţat la cer, un nor de lumină L-a luat din faţa apostolilor, iar îngerii care s-au arătat i-au încredinţat că va reveni (F. Ap. 1, 9-11). Iar ei „s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare, şi în toată vremea erau în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu." (Lc. 24, 50-53) Se bucurau pentru că toate faptele minunate şi cuvintele nemaiauzite ale învăţătorului lor vor primi o strălucire nouă pentru ei, prin Duhul Sfânt. Se bucurau şi pentru binecuvântarea primită, încredinţându-se că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat, care rămâne cu ei şi în ei până la sfârşitul lumii.

Această îndoită bucurie pătrunde şi sufletele noastre. Bucuria că El ne-a născut din nou prin credinţă şi Sfântul Botez, că ne vindecă de toate bolile sufleteşti şi trupeşti, prin rugăciune. Că ne reînvie mereu prin spovedanie. Că ne dă bucurie prin Sfânta Împărtăşanie, pace, mulţumire şi nădejdea că vom fi veşnic cu El, aşa cum este şi El cu noi. Aceasta este binecuvântarea Sa, care ne face să strigăm:

„Hristos S-a înălţat!"

„Adevărat S-a înălţat!"

separator
© 2018 Mânăstirea Nicula - Toate drepturile rezervate.