"Omul sfătuieşte pe aproapele său precum ştie. Dumnezeu însă lucrează în cel ce-L ascultă după credinţa sa."

Adormirea Maicii Domnului

Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormirea lumea nu ai părăsit, de-Dumnezeu-Născătoare, mutatu-te-ai la viaţă, fiind maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre!

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cel mai răspândit, mai cunoscut şi mai iubit din toată lumea creştină. Plin de frumuseţe şi mireasmă duhovnicească, revarsă an de an izvoare de har, de putere şi de bucurie cerească.

Mireasma sfântă şi bucuria tainică care s-au revărsat în casa din Sion, când cea nenuntită a fost chemată la cer de către Fiul şi Dumnezeul ei, o simt şi astăzi binecredincioşii creştini care o iubesc pe Maica Domnului şi o cinstesc în toate bisericile şi mai ales mănăstirile ortodoxe, ocrotite şi acoperite de harul ei. Parcă o vedem aievea pe Preacurata Fecioară Maria şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos aşezată cu bună-cuviinţă pe patul ei, înconjurată de Sfinţii Apostoli, aduşi pe norii cerului de la marginile pământului. Înconjurată de sfinţii ierarhi şi preoţi, care tămâiază cinstitul ei trup, rugându-se şi cântând sfânta slujbă, împreună cu îngerii şi poporul adunat. Vedem pe dulcele ei Fiu, Iisus Hristos, Împăratul slavei, înconjurat de puterile cereşti, primindu-i sufletul nevinovat în braţele Sale. Vedem pe întristatul apostol Toma, care din pricina întârzierii sale, deschizând mormântul, nu mai găseşte trupul Preacuratei şi constată împreună cu ceilalţi apostoli că el a fost înălţat la cer. Vedem apoi şi bucuria lui şi a celorlalţi apostoli, când Maica Domnului, arătându-se în văzduh, înconjurată de sfinţii îngeri, le dă pace de la Fiul ei şi le spune: bucuraţi-vă, căci eu sunt cu voi în toate zilele.

Dintre toate sărbătorile Preacuratei, acest praznic al Adormirii ei este cel mai dătător de bucurie şi aducător de speranţă, fapt dovedit şi prin marile pelerinaje care se fac anual la sfintele mănăstiri.

Un loc unic de pelerinaj pentru acest praznic este Sfânta Mănăstire Nicula. Cunoscută în toată lumea creştină prin sfânta icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Îndrumătoarea, ea a devenit în ultimii ani cel mai important loc de pelerinaj din ţară şi unul dintre cele mai importante din Europa de Est.

Pentru a fi prezenţi la Slujba Privegherii din ajunul Praznicului şi la Sfânta Liturghie arhierească de a doua zi, sutele de mii de pelerini iau cu asalt poiana mănăstirii, cu două-trei zile mai devreme, petrecând acest timp în neîncetate rugăciuni şi cântări, închinate lui Dumnezeu şi Sfintei Sale Maici, Pururea Fecioara Maria.

Prin abundenţa harului dumnezeiesc, care se coboară în acest loc sfânt, la rugăciunile preoţilor, monahilor şi a sutelor de mii de credincioşi, se fac an de an minuni şi vindecări. Întreaga sărbătoare a Maicii Domnului este o minune. Ea se aseamănă cu Sărbătoarea Învierii Domnului la Ierusalim, unde an de an se petrece minunea Sfintei Lumini.

Oricine vine aici, doreşte să devină una cu acea mare mulţime de credincioşi, care ţinând o lumânare aprinsă, devin ei înşişi lumină. Transfiguraţi, ei aduc laudă, cântare şi mulţumire Maicii Domnului, Preacurata Fecioară Maria, şi Fiului ei iubit.

La Nicula, aşa cum spunea părintele exarh Dumitru Cobzaru, vin credincioşii care poartă pe Maica Domnului şi Sfânta Mănăstire Nicula în sufletele lor, în casele lor şi în viaţa lor de zi cu zi.

Ei vin an de an, la fiecare hram care mereu este nou. Hramul şi pelerinajul de aici a devenit un prototip pentru toate hramurile mănăstirilor din Transilvania. Maica Domnului îi aşteaptă în catapeteasma altarului sfintei biserici, întâmpinându-i plină de slavă, lumină şi frumuseţe cerească. În ochii ei mari şi luminoşi, care ne privesc din sfânta sa icoană, strălucesc lacrimile bucuriei revederii şi a reîntâlnirii. Credincioşii îi spun Maicii Sfinte necazurile, bucuriile şi dorurile lor, iar ea îi ascultă cu tăcere nepământească şi le aduce mângâierea, pacea şi bucuria ei şi a Fiului ei. Ei îi mulţumesc şi-i cântă bucuroşi, iar ea îi binecuvintează şi îi poartă în suflet până la o nouă reîntâlnire.

Cu mult dor îi aşteaptă Măicuţa Sfântă şi anul acesta pe toţi cei care îşi îndreaptă gândurile şi simţirile spre ea, pentru ca ei să se întoarcă apoi acasă cu pacea și bucuria rugăciunii şi dragostei împlinite.

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Darurile şi lucrările Sfântului Duh-Mângâietorul

În Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, locuia trupeşte toată „plinătatea dumnezeirii" (Coloseni 2, 9), toată puterea Lui, toată înţelepciunea Lui, toată lumina şi bunătatea Lui, iar darul Sfântului Duh sălăşluia şi lucra cu putere prin persoana Sa dumnezeiesc–omenească. Lucrarea de luminare, de tămăduire, de mântuire şi de sfinţire a firii omeneşti, realizate prin jertfa şi învierea Sa, trebuiau continuate şi puse la dispoziţia omenirii, de-a lungul istoriei ei. Această lucrare în planul comun al celor trei Persoane ale Dumnezeirii, de mântuire a omului, este atribuită Sfântului Duh, celei de a treia Persoane a Sfintei Treimi.

Prezent la actul creaţiei împreună cu Tatăl şi cu Fiul, sălăşluitor parţial în proorocii poporului ales, în poeţii şi filosofii inspiraţi ai altor popoare, dătătorul de viaţă Duh a lucrat tainic şi sporadic la vindecarea sufletelor omeneşti, prin alinarea suferinţelor şi bolilor cauzate de păcat, prin insuflarea gândurilor şi simţămintelor bune, ridicând treptat omul la o stare vrednică şi capabilă de a primi revelaţia Adevărului, adică a Fiului şi Cuvântului întrupat, în persoana Mântuitorului Iisus Hristos.

Marea lucrare a Sfântului Duh-Mângâietorul a fost şi este de a realiza comuniunea şi comunicarea desăvârşită între Hristos marele Păstor, Împăratul veacului viitor, Mirele Bisericii şi al fiecărui suflet în parte şi credincioşii Săi, oile Sale raţionale şi cuvântătoare.

Duhul este Cel care l-a povăţuit pe Noe la alcătuirea corabiei spre salvarea lumii, ca simbol al Bisericii, Cel care a descoperit în patriarhul Avraam taina credinţei, a iubirii şi a ascultării de Dumnezeu până la jertfă, şi pe cea a smereniei şi a stăruinţei în rugăciune prin patriarhul Iacov. El este Cel care a descoperit slava şi puterea dumnezeirii prin marele prooroc Moise, dând poporului ales porunci şi chipuri de a sluji lui Dumnezeu în dreptate şi în sfinţenie, şi prin el tuturor popoarelor. El este Cel care a lucrat minuni şi semne, pedepse şi mângâieri, prevestiri apropiate şi îndepărtate prin toţi sfinţii prooroci mari şi mici de la Ilie la Miheia. El este Cel care se lasă descoperit nu numai la stejarul din Mamvri (Facere 18,2) patriarhului primitor şi cinstitor, ci şi în multe versete ale psaltirii proorocului David, care nu are alt ajutor, altă mângâiere, altă tărie şi putere, răbdare şi înţelepciune, bucurie şi veselie, decât cea de la Domnul, prin Duhul Său cel Sfânt. El este Cel care face din Solomon cel mai înţelept rege din toate timpurile, descoperind astfel tainele creaţiei şi mai ales modul în care se poate trăi o viaţă evlavioasă, plăcută lui Dumnezeu. Toată lucrarea şi scrierea Vechiului Testament este opera Duhului Sfânt, Care împreună cu Cuvântul cel veşnic al Tatălui, a pregătit prin cei aleşi omenirea pentru mântuire.

Zămislirea, naşterea şi creşterea Mântuitorului Iisus Hristos s-au făcut în Duhul Sfânt. S-ar putea spune că Duhul Sfânt Se îndreaptă de acum cu preferinţă asupra Persoanei dumnezeieşti-omeneşti a lui Iisus. La Botezul din râul Iordan, El Se va arăta pentru prima oară în mod lămurit sub chip de porumbel odihnindu-Se asupra Celui botezat, în timp ce glasul Tatălui Îl mărturisea ca pe „Fiul Său cel iubit" (Matei 3, 17). De acum toate darurile şi harismele Sfântului Duh vor lucra desăvârşit în Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cuvintele Lui nemaiauzite care aduc vestea cea bună, faptele şi minunile Lui nemaiîntâlnite, care tămăduiesc „toată boala şi neputinţa" (Matei 4, 23) în popor, sunt săvârşite în plinătatea harului Duhului Sfânt. Sălăşluia întru El: Duhul puterii lui Dumnezeu, Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, Duhul puterii şi al sfatului, al cunoştinţei şi al bunei credinţe, Duhul temerii de Dumnezeu (Isaia 11,2-3), toate sălăşluiesc întru El. Prin Duhul Sfânt, de Care era plin (Luca 4, 1), Domnul a biruit lumea cu toate înşelăciunile şi ademenirile ei, păcatul sub toate formele şi aspectele lui, pe diavolul cu toată oştirea şi împărăţia lui, atât pe pământ cât şi în iad. A biruit moartea prin moartea şi învierea Sa, înviind pe toţi care Îl aşteptau cu credinţă şi nădejde în iad, înălţându-i apoi la cer odată cu Înălţarea Sa. El trezeşte, luminează, vindecă şi întăreşte orice suflet omenesc cu care vine în atingere, prin Duhul Sfânt. Aduce pace, bucurie, îndelungă-răbdare, blândeţe, înfrânare, curăţie, credinţă şi facere de bine (Gal. 5, 22). Se face pe Sine „cale, adevăr şi viaţă" (Ioan 14, 6), viaţă şi înviere, uşă şi păstor, împărat şi învăţător, lumină şi luminător, jertfă şi Mântuitor, toate de dragul omului. Aşa a făcut cât a fost pe pământ, aşa face şi astăzi prin Duhul Său cel Sfânt. Ceea ce făcea Hristos cel istoric, într-un anumit timp şi într-un anumit loc, face la o scară mult mai mare, uriaşă, necuprinsă de timp şi de loc, extinsă pe întreg cuprinsul istoriei, Hristos cel proslăvit prin Duhul Sfânt.

După ce S-a înălţat la cer Cel ce venise prin Duhul Sfânt în numele Tatălui, Hristos Mântuitorul nostru, Tatăl Îl trimite pe Duhul Sfânt în numele Fiului, ca să desăvârşească lucrarea Acestuia. Pogorându-Se la Cincizecime peste sfinţii apostoli în chip de limbi de foc, Duhul Sfânt Mângâietorul îi umple pe aceştia de putere, de înţelepciune, de credinţă şi de har. Harul şi puterea care erau în Iisus Hristos se revarsă în ei, şi prin ei mulţimi nenumărate vor crede, devenind sfinţi şi sporind astfel norul de martori despre care vorbeşte sfântul apostol Pavel (Evrei 12, 1). Prin Duhul Sfânt de Care era plin, apostolul Petru, un simplu pescar, la întâia sa predică converteşte ca le trei mii de oameni (Fapte 2,41), iar mai apoi începe a face minuni în numele Domnului Iisus, vindecând un olog din naştere care cerşea lângă Poarta Frumoasă a Templului (Fapte 2, 6). Prin Duhul Sfânt, prigonitorul Saul devine Apostolul Pavel (Fapte 9, 3-6), care va propovădui evanghelia lui Hristos, va face minuni şi va suferi prigoane pentru numele Lui, întemeind comunităţi creştine aproape în toată lumea cunoscută pe atunci. Prin Duhul Sfânt, arhidiaconul Stefan mărturiseşte cu preţul vieţii credinţa în Hristos, devenind întâiul mucenic şi deschizând drumul a mii şi milioane de sfinţi mucenici şi mărturisitori. Prin Duhul Sfânt creştinii din Biserica primară uimeau lumea păgână prin moralitatea, curăţia şi sfinţenia vieţii lor. Luminat şi întărit de Duhul Sfânt, Antonie cel Mare ia calea pustiului, făcându-se începătorul unui nou mod de viaţă, monahismul, şi al unei noi cete de sfinţi, cuvioşii călugări şi pustnici. Prin Duhul Sfânt, Biserica luminează, curăţă şi sfinţeşte sufletele oamenilor şi lumea întreagă până la sfârşitul veacurilor. Duhul Sfânt este viu în Biserică, în Sfintele Taine şi ierurgii, în cuvinte, în imne, în cântări şi în rugăciuni, în icoane şi fresce, ca un izvor de apă vie şi de viaţă dătătoare care curge spre viaţa cea veşnică. El ţine Biserica vie, puternică, luminoasă şi călăuzitoare a sufletelor spre mântuire, nebiruită de puterile şi lucrările răului Satan, ca împărăţie a Sfintei Treimi pe pământ. Duhul Sfânt este lucrător în viaţa de zi cu zi a oricărui creştin drept slăvitor care se osteneşte cu împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. El ne aduce în suflet pacea, liniştea, bucuria, mângâierea, nădejdea, puterea în credinţă şi încredinţarea că în tot ce gândim, vorbim sau facem nu suntem singuri, ci împreună lucrători cu Dumnezeu, cu Hristos şi cu Duhul Sfânt. De aceea cu suflet mulţumitor Îl vom chema în toată vremea şi în tot locul pe Sfântul Mângâietor, să ne cureţe, să ne lumineze, să ne vindece, să ne întărească şi să mântuiască ca un Bun sufletele şi trupurile noastre.