Română 

"Omul sfătuieşte pe aproapele său precum ştie. Dumnezeu însă lucrează în cel ce-L ascultă după credinţa sa."

Apr
05
2010

Hristos a înviat !

Învierea Domnului este cel mai important eveniment petrecut vreodată pe pământ.

Ea este adeverirea tuturor faptelor şi cuvintelor Domnului. Întruparea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu, viaţa Sa minunată, predica, minunile neobişnuite, patimile şi moartea Sa pe cruce în chinuri groaznice, dovedesc autenticitatea întrupării şi seriozitatea cu care Mântuitorul şi-a asumat misiunea. Dar toate ar fi rămas o frumoasă amintire , dacă Domnul Iisus Hristos nu ar fi înviat.

Dacă Crucea este cea care adună ,,toate cele risipite" într-un punct central, în Persoana Mântuitorului Care primeşte liber, asumându-Şi cu voinţă nebiruită, consecinţele păcatului întregii umanităţi, Învierea este trecerea firii umane, prin transfigurare, într-un alt plan al existenţei. Prin puterea harului lui Hristos cel înviat şi prin eforturile personale ale fiinţei sale, a voinţei şi a minţii coborâte în inimă, omul, poate şi el realiza învierea şi îndumnezeirea.

Trupul înviat al Mântuitorului, pnevmatizat, îndumnezeit, care cuprinde în sine toată umanitatea şi creaţia, ne înalţă la un alt nivel existenţial.

La nivelul vieţii duhovniceşti. Această ridicare se face într-o continuă comunicare şi comuniune cu Dumnezeu, cu lumea cerească şi cu toată lumea creată.

Prăznuind ,,omorârea morţii, începutul altei vieţi veşnice", noi toţi care suntem altoiţi în viţa Hristos prin Taina Sfântului Botez, udaţi cu lacrimile căinţei şi mereu curăţiţi şi înnoiţi, prin Taina Spovedaniei, trăim începutul omorârii propriei noastre morţi şi în acelaşi timp începutul propriei noastre învieri.

Oxigenând pomul vieţii noastre prin rugăciune şi citirea cuvintelor Cuvântului, curăţindu-l prin asceză, udând cu lacrimi şi îngrăşând pământul vieţii noastre, vitalizându-l, cu însuşi Trupul şi Sângele Lui, în Sfânta Taină a Euharistiei, noi păstrăm în suflet lumina şi bucuria Învierii lui Hristos, întrezărim bucuria şi extazul propriei noastre învieri, spre bucuria cerului şi a pământului.

Învierea nu este numai un fapt istoric care poate fi confirmat sau infirmat, ci este cea mai adâncă problemă de credinţă: Dogma fundamentală a noii religii – creştinismul. Dacă Hristos, Unul din Sfânta Treime, Fiul lui Dumnezeu, este singurul lucru ,,nou sub soare", prin întrupare, Învierea Sa este certitudinea credinţei noastre, a apostolilor, a mucenicilor, a cuvioşilor şi a tuturor creştinilor din toate timpurile. Dar, mai mult, El este temeiul aşteptării patriarhilor, prorocilor şi a tuturor drepţilor din vechime în frunte cu Avraam, şi încă mai mult, este temeiul aşteptării Bisericii pentru a doua Sa venire şi înnoirea deplină a întregii lumi, ridicată la stadiul ei ceresc, netrecător, prea- frumos şi deplin fericit.

Aşadar Învierea Domnului este dogma fundamentală a credinţei noastre, iar mărturisirea ei, este o mărturisire de credinţă.

Hristos a înviat! nu este un simplu salut pascal, ci mărturisirea cu cuvântul, cu fapta şi cu viaţa noastră, a unui adevăr de credinţă fundamental.

Mărturisind Învierea lui Hristos, Care a înviat trecând prin suferinţă şi moarte, noi, prin harul Lui, ajungem la propria noastră înviere, tot prin moarte: murind răului, păcatului şi diavolului şi mai ales murind din iubire pentru El. Alegând calea Crucii drept singura cale mântuitoare ne bucurăm cu bucurie nespusă, slăvind şi lăudând dumnezeiasca Înviere în toate zilele vieţii noastre. Amin.

Adevărat a înviat!

separator
© 2018 Mânăstirea Nicula - Toate drepturile rezervate.